jurnalistul universal

Circa 80% din fîntînile din R.Moldova sunt poluate cu nitraţi

În timp ce Chişinăunenii se avîntă în dezbateri interminabile referitoare la iniţiativa consiliului municipal de a majora tarifele la apă şi canalizare, alţii sunt de acord să plătească cît o fi numai să aibă apă de băut. În Moldova există localităţi în care apa lipseşte pînă şi în fîntîni, viaţa oamenilor din localităţile respective transformîndu-se într-o acerbă luptă pentru supravieţuire.

Locuitorii  cătunului Schinoasa, raionul Călăraşi îşi potolesc zilnic setea cu apa din cele trei fântâni pe care le au în sat. Cei mai harnici, care se trezesc pe la 4 dimineaţa, au marele noroc de a-şi umple un butoi, care le ajunge pentru toată ziua. Pentru ceilalţi, apa este un lux şi în cel mi bun caz este în jumătate cu nămol.

În alt capăt de ţară situaţia nu diferă prea mult. Nisipul le scrâşneşte prin dinţi oamenilor, iar din cauza conţinutului inadmisibil de mare de nitraţi, un copil a murit în această iarnă. Potrivit cifrelor oficiale, aproximativ 80% din  fîntînile din R.Moldova sunt otrăvite cu nitraţi şi mai mult de jumătate din populaţia ţării se alimentează din apele subterane poluate. Continue reading Apa care ucide…

Puii de cuc de la Baimaclia

Pe Mihaela, Cristina şi Ilie Ostapiuc am mers sa-i cunosc la Baimaclia, un sat mare din sudul republicii. Ei locuiesc acolo împreună cu mătuşa lor, Diana Tiron, o tînără în vîrstă de 23 de ani, la rîndul ei mama unei fetiţe de 4 ani. Locuiesc în condiţii modeste, într-o casă ce intră încet în pămînt, fără gaz şi apă prin conductă. Nu au barem un televizor la care să privească ultimile noutăţi sau o emisiune pentru copii. Singura legătură cu lumea din afara satului este telefonul mobil al Dianei, la care o dată pe lună, în cel mai fericit caz, aud glasul mamei lor, plecata de ani buni în Turcia la muncă.

 Soarta copiilor pare a fi o filă desprinsă din opera Dickens-iană. Lipsuri, greutăţi, umilinţe fizice şi sufleteşti, preregrinări de la o casă la alta, de toate au avut parte la viaţa lor. Primul şoc a fost moartea tatălui care, din motive ştiute doar de el, şi-a pus capăt zilelor. Pentru a-şi întreţine copiii, mama a decis să plece în străinătate la lucru. Mihaela şi Cristina au ajuns la şcoala internat din satul Napadova, iar Ilie a rămas în grija surorii mamei – Lilia. Continue reading Puii de cuc de la Baimaclia…

Familia care şi-a deschis larg sufletul pentru 4 copii străini

Ziua în familia Babii începe la ora 6 şi 30 dimineaţa, cînd băieţii mai mari se trezesc şi alături de tatăl lor fac toată treaba în gospodărie: hrănesc animalele, păsările, mulg vacile, fac curăţenie. Apoi se spală, se aşază la masă alături de ceilalţi fraţi mai mici şi se pregătesc să meargă la şcoală. Capul familiei, Alexandru Babii, îi duce pe toţi cei 8 copii cu maşina pînă la liceul din sat. Nu face vreo diferenţă dintre cei patru copii ai săi şi cei pe care i-a luat vara trecută de la internatul din Cupcin. Acum formează o familie care în limbajul recent se numeşte casă de copii de tip familial.

În gospodăria soţilor Babii din satul Cipiliuţi, raionul Edineţ lucrurile merg ca pe roate. Chiar dacă nu sunt oameni bogaţi, prin muncă şi perseverenţă au reuşit să adune tot ceea ce este necesar pentru trai. Au construit două case, au animale, păsări şi, cel mai important, au mulţi copii pe care îi educă cu dragoste. Fiecare membru îşi cunoaşte îndeletnicirea: cei mari au treabă pe la animale, mijlociii fac lucrul prin casă, tot ei sunt privelegiaţi la timpul pentru joacă. „Depunem toate eforturile ca să le oferim o viaţă mai bună copiilor şi să-i unim”, ne spune Elena, stăpîna casei. Ghidaţi de această nobilă intenţie soţii Babii au hotărît să-i ia în familia lor pe Victor de 16 ani, Eugen- 9 ani şi Leonid de 8 ani, trei fraţi al căror destin tragic i-a impresionat profund pe părinţii adoptivi. Alexandu (10 ani) a apărut mai de mult în familia numeroasă, în cazul lui fiind instituită tutela.

Violenţa care omoară

Victor, Eugen şi Leonid Babii (întîmplător poartă acelaşi nume ca al familiei în care cresc) sunt originari din satul vecin Rîngaci. Au rămas orfani înainte de revlionul 2008, cînd cea mai apropiată şi dragă fiinţă, mama lor, a murit snopită în bătăi de către soţul său. Cruzimea cu care a făcut-o a lăsat urme adînci în sufletul lui Victor, singurul care a văzut-o pe mamă desfigurată de lovituri. Durerea i se citeşte în privirea-i pierdută şi în glasul moale cu care-şi deapănă istoria vieţii. În momentul în care tatăl a fost arestat, copiii au aflat că au trăit timp de 10 ani alături de un criminal, care anterior făcuse puşcărie pentru că şi-a omorît propria mama şi socrul (de la prima soţie). Acum acesta este închis pe 15 ani, dar oamenii din sat se gîndesc cu frică ce se va întîmpla după ce îşi va ispăşi termenul şi va reveni în sat, pentru că s-a impus ca o persoană violentă şi periculoasă. Fraţii nu au rămas singuri pe lume. Ei au două surori mai mari, care s-au măritat şi sunt pe la casele lor prin Rusia şi una mai mică pe care au luat-o în familiile lor. Au şi cîteva rude mai îndepărtate care, de asemenea, sunt împrăştiate prin lume. Din cauza distanţei mari care-i desparte, dar şi a greutăţilor materiale, surorile mai mari nu au avut posibilitate să-i crească în familiile lor. Timp de un an după moartea mamei, Victor a avut singur grijă de cei doi fraţi mai mici. Îngrijea de animale, de gospodărie, pregătea mîncare, făcea curat, spăla. „Am învăţat de la mama să fac de toate. Ştiu să coc pîine, să pregătesc un borş, cartofi”, ne enumeră cu mîndrie timidă el. Din această cauză a abandonat şcoala şi nu a mai mers în clasa a opta. Aflînd despre absenţa băiatului de la şcoală, responsabilii pentru protecţia copilului de la Edineţ au decis că cel mai potrivit pentru copii ar fi să meargă la internat. Aşa fraţii au ajuns la gimnaziul internat din Cupcin, Edineţ. Acolo însă nu au zăbovit decît vreo jumătate de an, pînă în august 2008, cînd familia Babii, ştiind despre necazul ce s-a abătut asupra lor, a decis să-i ia la ei. De atunci fraţii cresc alături de copiii naturali ai soţilor Babii: Serghei(14 ani), Victor (13), Ruvim (11) şi Alina (9). Alexandru (10 ani), a ajuns şi el să facă parte din familie, în urmă cu trei ani cînd tatăl Alexandru a dat peste el la spitalul raional din Edineţ. „Stătea pe marginea balconului, cu picioarele spînzurate în aer şi striga. Am alertat medicii şi m-am dus la el. Am aflat că fusese abandonat la naştere de către mamă. Un medic cu inima mare l-a crescut în cadrul spitalului. Băiatul s-a ataşat de mine, aşa că nici n-am stat pe gînduri mult şi l-am luat acasă”, îşi aminteşte capul familiei.

Fiind de vârste apropiate, copiii au interese comune, învaţă în acelaşi liceu, iar trei dintre ei merg în aceeaşi clasă. Se mai iscă uneori şi mici conflicte între ei, dar apar şi idei constructive care îi face mai uniţi. Bunăoară Victor şi Serghei şi-au pus în plan să facă o seră în care să-şi cultive ei singuri zarzavaturile şi tot ei să le vîndă. Încă nu ştiu ce vor face cu banii adunaţi. Victor însă ne-a mărturist că el visează să-şi cumpere haltere cu care să-şi antreneze bicepşii. Printre pasiunile lui se numără break dance-ul şi salturile în spate. Ca să exerseze el merge în casa părintească, pentru că în familia Babii, aceste hobby-uri nu sunt încurajate. Aici domneşte o atmosferă de calm şi rugăciune, întrucît familia face parte dintr-o sectă religioasă. Poate din această cauză, Victor e de părere că cel mai bine pentru el şi fraţii lui e să locuiască singuri, în casa de la Rîngaci, dar el nu insistă, pentru că înţelege că aici fraţilor mai mici li se oferă ceea ce el nu le poate încă da. Deşi se consideră un om mare şi pregătit să-şi asume toate responsabilităţile, la cei 16 ani el rămîne un copil, pe care necazurile şi viaţa grea l-au maturizat înainte de vreme.

Asistenta socială, Angela Televca, e de părere că traiul fraţilor în sînul familiei Babii le-a schimbat viaţa în bine. „Victor nu fumează, nu vorbeşte şi nu răspunde urît, merge la şcoală, învaţă, ajută în gospodărie. Ceilalţi mai mici au parte de sprijin şi îndrumare părintească. Sperăm să fie totul bine”, conchide pe un ton optimist lucrătorul social. Noul mediu de trai al fraţilor din Rîngaci le-a adus, ca şi orice schimbare din viaţa omului, o uşoară stare depresivă. Atunci cînd vor conştientiza că această schimbare e spre binele lor şi că le uşurează substanţial existenţa, vor privi cu alţi ochi familia care acum îşi deschide larg uşile şi sufletul pentru a-i creşte şi a-i educa.

 Daniela Galai

Să devii judecător în Chișinău este mai simplu decît își imaginează unii juriști. Notele mari, reputația ireproșabilă și rezultatele obținute prin eforturi proprii ”nu mai dau bine la CV”. Este suficient ca cel ce candidează să obțină majoritatea voturilor secrete din Consiliul Superior al Magistraturii și să fie aprobat de către președintele Voronin.

Numirea judecătorilor în funcție a devenit în ultimii ani o procedură mai transparentă. Posturile vacante sunt anunțate public, lista candidaților și notele obținute sunt de asemenea postate pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), iar deciziile de numire în funcție sunt și ele la vedere. Astfel, vedem că pe lista judecătorilor proaspăt selectaţi apar persoane ce au luat note mai mici la examenul de capacitate în comparație cu ale altor colegi, care și acum își așteaptă rîndul.

  Continue reading Ajunge judecător cel ce are bani în pungă sau spete late…

Care copil nu-şi doreşte să comunice cu semenii săi, să participe la activităţi în comun şi să se simtă confortabil în mediul din exteriorul familiei? Cu siguranţă nu vom întâlni copii care să refuze în mod voit comunicarea şi socializarea. Toţi, indiferent că se află în scaunul cu rotile sau ţintuiţi la pat, îşi doresc prieteni, colegi cu care să discute, cu care să-şi împărtăşe bucuriile şi necazurile. Suntem fiinţe sociale şi în virtutea acestei meniri depunem toate eforturile pentru a ne integra în mediul care ne oferă satisfacţii şi împliniri. Uneori nu ne reuşeşte s-o facem de unii singuri, din diferite motive. Şi atunci căutăm ajutor.

„Speranţa”, chiar de la bun început, a mers pe principiul o mână întinsă la timp – poate salva o viaţă de: singurătate, plictiseală, neîncredere, durere, deznădejde, iar şirul poate continua, întrucât cei care se adresează la Centru după ajutor se confruntă cu cele mai diverse probleme.

Continue reading Copiii cu nevoi speciale au nevoie de comunicare…

„Vrem TVR1 acasă”  

De mai bine de o lună mai mulţi abonaţi la antena TV colectivă nu pot urmări postul românesc Antena internaţional, care este difuzat actualmente pe frecvenţa care emitea înainte TVR1. Acesta când apare, când dispare de pe undă. În momentul „apariţiei” imaginea este neclară, sunetul – bruiat, iar mesajul, evident, de nedescifrat. Bruiajul mediatic are şi un precedent – cu două saptămâni înainte de dispariţia definitivă, TVR1 a trecut prin aceleaşi momente de „răstrişte”, astfel încât mulţi consumatori de televiziune nici nu şi-au dat seama când canalul public românesc a fost înlocuit de cel comercial.   Continue reading Dreptul tău la informaţie…

Vom avea tarife noi pentru servicii medicale vechi

Serviciile medicale vor costa mai mult începând cu 1 ianuarie 2008, când moldovenii vor scoate cu 50 la sută mai mulţi bani din buzunar pentru poliţa de asigurare medicală. Astfel ei vor achita 1893,6 lei spre deosebire de 1209 lei, cât a costat aceasta în 2007. Cei care se hotărăsc să o procure în primele trei luni ale anului vor plăti doar jumătate din preţul ei – 946,8 lei. Aceste prevederi sunt stipulate în Legea fondurilor asigurarii obligatorii de asistenta medicala pe anul 2008, aprobat in prima lectura de Parlament la 15 noiembrie. Noua lege a fost votată doar de deputaţii comunişti, cei din opoziţie fie s-au pronunţat împotrivă, fie s-au abţinut de la vot.

Continue reading Sănătate versus calitate…