jurnalistul universal

Un stat mic ca teritoriu şi ca populaţie, cu o economie necompetitivă ce supravieţuieşte graţie banilor trimişi de gastarbeiteri, R. Moldova s-ar încadra de minune în calapodul unei zone off shore. Ce o împiedică? Trecutul comunist, vectorul pro european, cadrul legislativ care se schimbă în funcţie de culoarea politică, instabilitatea guvernării, nesiguranţa financiar bancară şi – cel mai important – lipsa unei legislaţii în domeniu.  

Argumentele sunt însă puse în balanţă de când şeful statului a venit cu  iniţiativele de liberalizare a economiei ce curpind trei reforme: amnistia fiscală, legalizarea capitalului şi introducerea cotei zero la impozitul pe profitul reinvestit. Unii analişti consideră că astfel se creează premizele pentru instaurarea unui paradis fiscal în timp ce alţii, criticând vehement iniţiativele prezidenţiale, afirmă că R. Moldova trebuie să urmeze cursul de modernizare şi liberalizare reală a economiei. Adepţii părerii că iniţiativele şefului statului nu urmăresc, în fond, decât să aducă toate scursurile capitaliste de la noi şi de pe aiurea, nu exclud transformarea Moldovei într-un paradis fiscal. Însuşi preşedintele Voronin a explicat, în cadrul unei şedinţe cu uşile închise, de ce face asta.

Editorialistul politic, Petru Bogatu crede că România, datorită intrării în UE, s-a constituit, pentru cetăţenii moldoveni, într-un puternic centru de atracţie, ale cărui efecte preşedintele comunist şi-ar dori să le estompeze cu orice preţ şi cât mai curând posibil. Pentru aceasta, teritoriul de la est de Prut trebuie să devină mai ademenitor decât Europa. Dar cum? Simplu, zice P. Bogatu, “băgând sula în coastă Uniunii Europene. Vorba e că zona off-shore ar concentra în R. Moldova capitalul certat cu legea. Asta, însă, n-ar avea cum să fie, desigur, pe placul Bruxelless-ului”.O altă întrebare pe care şi-o pune editorialistul este : „Dar de ce Voronin nu se teme de reacţia negativă a cancelariilor occidentale? Pentru că în spatele pretinsei sale iniţiative economice se întrezăreşte mâna Moscovei. Capitalul din fosta metropolă, care este, în mare parte, de provenienţă frauduloasă, ani buni a crescut, ca pe drojdii, după cum zic ruşii, în Cipru. Însă zona off-shore de pe insulă a dat chix odată cu aderarea ţării la UE. Nu e de mirare că în Rusia există şi astăzi destule cercuri oligarhice care şi-ar dori un nou paradis fiscal. Voronin, la rândul său, speră să câştige în urma acestei afaceri dubioase, crezând că viitoarea zonă off-shore ar fi un antidot împotriva unionismului, un leac de România, dacă vreţi”, conchide P. Bogatu. În plus, mai adaugă Petru Bogatu, „legalizarea capitalului şi amnistia fiscală, în mod normal, ar trebui să fie secundate de un program bine pus la punct de integrare a economiei subterane în cea reală. Ar urma mai întâi de toate să se identifice graniţele dintre ele. În afară de aceasta, pe lângă reducerea presiunii fiscale, s-ar impune măsuri de combatere a corupţiei, contrabandei, muncii la negru, spălării banilor etc. Cum însă propunerile lui Voronin nu sunt întărite şi de alte acţiuni întreprinse contra economiei subterane, el nu face altceva decât să creeze premize pentru fiinţarea acesteia în continuare”, îşi argumentează poziţia editorialistul moldovean.  Economistul Victor S. opinează că în cazul în care R. Moldova elimină impozitul pe venit, ea poate fi considerata o zona off shore şi nu stabilitatea sistemului bancar determina succesul sau eşecul zonei. „Poziţia apropiată de UE e un avantaj, căile de comunicaţie puţin dezvoltate e un dezavantaj. Sistemul bancar stabil sau instabil, pur şi simplu trebuie să existe.”, mai adaugă el.   Un alt aspect de care se leagă unii experţi economici atunci când presupun tranformarea R. M într-o zonă off shore este stabilitatea bancară şi economică.În ultimii 4-5 ani, multe dintre băncile solide, cu reputaţie, au încăput pe mâinile unor grupuri financiare internaţionale (Israel, SUA, Rusia, Franţa, Austria), ceea ce presupune o oarecare stabilitate.
La momentul dat se fac eforturi pentru asigurarea independenţei energetice a R. Moldova. Este vorba despre constituirea unui grup de oameni de afaceri, care-şi desfăşoară activitatea în extracţia şi comerţul cu petrol, gaze naturale sau energie electrică.
Acest grup de interese economice negociază la sânge orice contract cu Gazprom. Se stabilesc strategii de interes comun şi s-a investit enorm în forările din Kazahstan şi în contractele de energie electrică cu Ucraina.”În asemenea condiţii de independenţă economică, R. Moldova poate, într-adevar, să devină o atractivă zona off-shore la intersecţia euro-asiatică în care se află. Pentru ca proiectul să devină viabil, nu este nevoie decât de un singur lucru: acordul marilor puteri”, afirmă un specialist din ramura bancară. 

Ce spun vecinii noştri? 

Din comentariile mai multor specialişti din România se desprinde ideea că un asemenea proiect ar fi posibil, deşi unii îşi păstrează scepticismul.
Ionuţ Popescu, analist economic: Ar fi o premieră mondială să existe un off-shore într-un stat comunist
Ar fi o idee interesantă, dar nu ştiu ce şanse de realizare are în contextul în care mafia este o prezenţă la ordinea zilei. Pentru a deveni off-shore, un stat are nevoie de stabilitate legislativă şi politică. Ar fi cu adevărat o premieră mondială ca un stat comunist să devină paradis fiscal. Laszlo Kiss, specialist în legislaţia off-shore: Despre acest lucru se vorbeşte de doi ani
Nu este exclus ca R.Moldova să devină paradis fiscal. Din informaţiile mele, despre acest lucru se vorbeşte de mai bine de doi ani. Atâta vreme cât există o voinţă politică în acest sens, care să impună o legislaţie corespunzătoare, R. Moldova poate deveni paradis fiscal.
S-a discutat foarte mult ca acest statut să fie impus, în special, în domeniul bancar, dar până acum nu s-a facut nimic concret.  

Marius Stoian, expert în probleme privind R. Moldova

Republica Moldova – zona off-shore, ea nu ţine deloc de voinţa moldovenilor, ci doar de anumite strategii şi înţelegeri care se fac între marii jucători din politica internaţională. Realizarea acestui proiect presupune însă stabilitate internă şi credibilitatea sistemului bancar, în primul rând. Lucruri departe de a fi realizate. Este, totuşi, demn de luat în calcul un asemenea proiect, în logica mea el fiind mai aproape de realitate. Cert este că, pe termen lung, R. Moldova nu poate exista în absenţa unor proiecte bine determinate.

R.Moldova – zonă off shore? Nici o şansă

Multe speculaţii referitoare la transformarea R. Moldova în zona off shore au fost legate de cele trei reforme economice propuse de preşedintele Voronin. Ceea ce, se parea la prima vedere, a fi o surpriză cvasitotală, s-a dovedit a fi o acţiune la care se lucra demult. Surse apropiate organismelor financiare internaţionale, susţin că autorităţile moldovene intenţionau să lanseze aceste iniţiative în februarie, însă FMI s-a opus la introducerea cotei zero pe beneficiul reinvestit şi amnistia fiscală, aşa că procedura a fost amânată cu două luni.  Reducerea economiei invizibile, trecerea unei bune părţi din rulajul “negru” de lichidităţi la circulaţia bănească oficială, reducerea spaţiului în care este posibilă dezvoltarea corupţiei, iată doar câteva din scopurile declarate ce se urmăresc prin cele trei iniţiative.
Pentru a preveni orice acuzaţii de transformare a R. Moldova în zonă off-shore, nu va fi permisă legalizarea mijloacelor băneşti de către persoanele juridice. Scopul – de a reduce riscul ca R. Moldova să devină un centru de spălare a banilor de către unele companii din zonele off-shore. Legalizarea va începe din data intrării în vigoare a legii şi se va încheia la 1 ianuarie 2009, pentru active imobile, valori mobiliare şi cote-părţi.Ministrul economiei şi comerţului, Igor Dodon, justifică aceste acţiuni prin faptul că o bună parte din activele persoanelor juridice şi a persoanelor fizice, atât materiale, cât şi mijloace băneşti, se află în circuitul subteran al economiei naţionale. Conform evaluărilor diferitor experţi, această cotă variază de la 30% la 70 la sută din totalul economiei.„Pentru a diminua riscurile de spălare a banilor, am propus ca persoanele fizice care au dreptul de legalizare trebuie să fie obligatoriu cetăţeni ai R. Moldova. Practic am diminuat riscul ca să apară cetăţeni străini cu mijloace enorme, care, la prima vedere, ar putea fi un beneficiu pentru ţara noastră, dar în acelaşi timp ar putea fi un canal de spălare a banilor”, a mai adăugat ministrul.Pentru a da mai multă credibilitate acestui proces, organele de control fiscal şi economic nu vor avea dreptul, prin lege, să verifice sursele de obţinere a capitalului legalizat, cu excepţia cazurilor de spălare a banilor strict prevăzute de lege.
Legalizarea capitalului şi amnistia fiscală au intrat deja în vigoare. Cât priveşte reducerea cotei de impozitare, ea va deveni posibilă începând cu 1 ianuarie 2008.

Reforma într-o ţară n-o faci doar schimbând o lege

Dispariţia impozitului pe venitul reinvestit, la care au făcut referinţă mulţi analişti atunci când au afirmat că R. Moldova s-ar putea transforma într-un paradis fiscal nu funcţionează ca argument solid în favoarea tezei enunţate. Ion Sturza, director general Rompetrol Moldova şi fost prim-ministru a declarat că “Preferinţele fiscale nu joacă un rol strategic, aşa cum afirmă conducătorii. Ba chiar aş spune invers – majoritatea companiilor sunt deprinse să platească impozit, aducandu-şi contribuţia la necesităţile societăţii. Nu-i important nici măcar nivelul de fiscalitate, sunt importante alte lucruri neoficiale cum ar fi stabilitatea legislaţiei, un sistem juridic care ar proteja afacerile de intervenţii neloiale şi încă mulţi alţi factori”, a mai adăugat el.

Deşi afirmă că efectul pentru agenţii economici ar putea fi stimulatoriu, Veaceslav Ioniţă, coordonator de proiecte la IDIS “Viitorul”, estimează ca “impozitul pe venit nu reprezintă o presiune atât de mare în R.Moldova” şi că ” alţi factori stopează dezvoltarea economică şi cea a antreprenoriatului”: justiţia şi corupţia. Ceea ce ar trebui “să ne preocupe este mediul de afaceri, care este foarte nociv”. Prin amnistie este stimulată ineficienţa acelora care lucrează prost şi defavorizează pe acei care plătesc toate impozitele. Nu impozitul pe venit îi face pe agenţii economici să dea banii în plic, ci contribuţia la asigurările sociale şi taxa pe valoarea adăugată, care sunt foarte mari.

Alex Oprunenco, director de programe la Centrul Analitic “Expert-grup” declară că nu aplicarea cotei 0 la venit ar contribui la transformarea R.M într-un paradis fiscal. Deşi el nu exclude din start ipoteza dată, consideră că acest scenariu este puţin probabil, având în vedere Planul de acţiuni R.Moldova – UE. „Dar niciodată nu se ştie. La noi politica se face prin metode ascunse…”, a mai adugat analistul economic.

Valeriu Prohniţchi, expert la acelaşi centru afirmă că pe lângă faptul că Moldova nu are nevoie de un aşa un statut, nici UE nu ar permite ca acest lucru să se întâmple. Transformarea R. M în zonă off shore ar însemna, în opinia lui, o lovitură fundamentală dată întregii economii, care ar pune piedici în dezvoltarea celor mai importante ramuri ale economiei naţionale. „R. Moldova trebuie să-şi modernizeze economia: să ofere un mediu competitiv loial tuturor companiilor, să protejeze dreptul la proprietatea privată, să permită libera circulaţie a mărfurilor şi a capitalului”, îşi expune opinia economistul.

Nici Ion Borş, economist în cadrul Băncii naţionale a Moldovei nu consideră realistă posibilitatea de transformare a R.M în zonă off shore. Mai mult decât atât, el este foarte sceptic şi în privinţa celor câteva zone libere de pe teritoriul republicii noastre. „Spre deosebire de centrele off-shore unde predomină unităţile comerciale, băncile şi companiile de asigurare, fondurile mutuale, în zonele economice libere, pe lângă aceşti agenţi economici sunt permise activităţi de producere, de prelucrare, depozitare şi comercializare a bunurilor. Cadrul legislativ în acest domeniu poate fi îmbunătăţit, dar atragerea efectivă a capitalului în astfel de zone depinde de situaţia politică, nivelul corupţiei, birocraţiei, criminalităţii, de infrastructură şi stabilitatea cadrului legislativ-normativ. Este evident că, la momentul dat, RM nu poate îndeplini aceste condiţii şi, prin urmare, nu este atractivă pentru investitorii străini”, opinează Ion Borş. 

Economistul Victor S. spune că „nu poţi realiza o reformă doar schimbând o lege. Succesul depinde de oameni, iar oamenii sunt aceiaşi din 1992. Aşa că, atât timp cât conducerea nu are credibilitate, iar ţara stabilitate putem crea cele mai bune condiţii pentru antreprenorii străini şi ei tot nu vor veni. Orice investitor vrea stabilitate. Însă noi, din 1992, doar facem legi şi le schimbăm: avem impozit nou pe venit în fiecare an, la anul nu-l mai avem, însă ţinând cont de frecvenţa schimbărilor şi de caracterul haotic al reformelor, nu există nici o garanţie că peste doi ani impozitul nu va fi reinstituit. Avem un cod fiscal care se corectează anual, facem legi de dezvoltare, strategii de combatere a sărăciei, etc. şi nu le implementăm pentru că nu avem finanţare. Avem o conducere care crede că totul se rezolvă prin legi. Sunt numeroase exemplele de naţionalizări şi falimentări forţate. Şi avem alegeri peste un an şi jumătate. Cine va veni la putere şi ce va fi  în mintea lor? Spuneti-mi ce nebun va investi în asemenea condiţii?”, cu aceste întrebări retorice îşi încheie analistul teza, dându-ne, cred, clar de înţeles care va fi viitorul R. Moldova.
 

Background
Cele trei reforme de liberalizare a economiei au fost legiferate prin Legea №111-XVI din 27 aprilie 2007La acea dată datoriile agenţilor economici faţă de bugetul de stat se ridicau la 2 miliarde de leiTaxa pe venit până la adoptarea acestei legii era de -15%, fiind cu mult mai mică decât taxa similară din majoritatea ţărilor europene.

Daniela Galai