jurnalistul universal

Moldova continuă să se numere printre “pieţele” cele mai înfloritoare pentru exploatarea sexuală, munca forţată şi traficul de organe, arată o anchetă France-Presse, preluată de presa română. După declararea independenţei Moldovei, circa 800 mii de persoane au emigrat pentru a scăpa de sărăcie. Traficanţii se folosesc de această emigrare masivă, legală şi ilegală, estimările oficiale vorbind despre 60 mii de victime ale traficului de persoane, la o populaţie totală de 3,6 milioane de locuitori.

„Nimeni însă nu cunoaşte care este cifra reală a persoanelor traficate, bănuindu-se că ar fi mult mai mare, întrucât procesul este bine mascat, iar victimele – impuse la tăcere”, subliniază Sonia Panzani, coordonatoare a organizaţiei Medici fără Frontiere în R.Moldova.

Conform statisticilor Ministerului Afacerilor de Interne (MAI), în 2007, au crescut de zece ori infracţiunile de acest tip. MAI a descoperit peste 500 de cazuri de trafic de persoane, cu peste 10% mai multe faţă de anul 2006 (statistici oficiale!). Aceasta în condiţiile în care organizaţiile internaţionale ne acordă asistenţă în eradicarea comerţului cu oameni şi zeci de ONG-uri sună alarma ani de zile.

Pe 4 iunie, un raport privind traficul de persoane pe anul 2008, lansat de către secretarul de stat al SUA, a plasat Moldova în categoria ţărilor care nu întrunesc standardele minime pentru eliminarea formelor grave de trafic.

Până în prezent, o reacţie oficială din partea organelor competente nu a fost făcută publică. Pe lista neagră figurează în total 14 ţări. Conform raportului, Moldova este o sursă principală de femei şi copii traficaţi pentru exploatare comercială sexuală, dar şi o ţară de tranzit pentru traficul de femei şi copii.

“Victimele sunt în general femeile cu vârsta între 19 şi 24 de ani, provenite din mediu rural, din familii dezmembrate sau cu probleme de violenţă, recrutate de către cunoştinţe, adesea femei, pentru a fi exploatate sexual”, explică locotenent-colonelul Iurie Ursan, unul dintre şefii centrului de luptă împotriva traficului de fiinţe

Suspiciunea că traficul de fiinţe are susţinere din partea organelor de drept şi chiar a oficialilor sus-puşi îşi găseşte loc şi în raportul american. Pe lângă lipsa unor progrese clare în dosarele unor funcţionari de stat acuzaţi de complicitate la trafic, raportul menţionează că măsurile întreprinse de Guvern pentru protecţia victimelor au fost insuficiente.

Viceprim-ministrul, Victor Stepaniuc, dezminte însă zvonurile potrivit cărora funcţionarii de stat ar fi implicaţi, afirmând că raportul american face uz de informaţiile apărute în presă şi nicidecum provenite din surse oficiale. El acuză ONG-urile care activează în acest domeniu de prezentarea unor statistici exagerate, spunând că multe dintre aceste organizaţii în mod voit ridică numărul persoanelor traficate din contul celor care emigrează ilegal.

Demnitari suspectaţi de implicare în traficul cu fiinţe

În ultimul timp în presă au apărut o serie de articole despre traficul de fiinţe. Cel mai răsunător îl constituie condamnarea pe 28 mai a lui Alexandr Covali, alias Şalun la ani grei de puşcărie pentru trafic de persoane şi proxenetism. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău „Şalun” a fost condamnat la 21 de ani de temniţă pentru trafic de copii în scop de exploatare sexuală, proxenetism, păstrare ilegală de arme şi muniţii şi deţinerea şi folosirea documentelor oficiale false de importanţă deosebită. Numele ex-ministrului de interne, Gheorghe Papuc, a fostului şef adjunct al Centrului pentru combaterea traficului de fiinţe, Ion Bejan, a doi dintre subordonaţii săi şi a procurorului care a anchetat cazul, toţi bănuiţi a fi implicaţi în reţeaua condusă de «Şalun» au apărut în vizorul presei.

De trafic de fiinţe şi migraţie ilegală este acuzat şi specialistul principal al direcţiei operative de la MAI căpitanul de poliţie – Mihail Proca, arestat pe 24 aprilie. El organiza plecările peste hotare în zonele Schenghen cu acte false, pentru care moldovenii achitau 4500 de euro.

Nicolae Misail, responsabil de relaţiile cu presa din cadrul Centrului „La strada”, este de părere că fenomenul demult ar fi luat sfârşit dacă se dorea acest lucru. El consideră că oficialii de cel mai înalt rang sunt implicaţi în reţelele de trafic, deoarece fenomenul s-a dovedit a fi un business extrem de bănos, iar acţiunile colaboratorilor MAI de arestare a presupuşilor traficanţi nu reprezintă decât o picătură în mare. „De regulă apar în faţa instanţei intermediarii în procesul de racolare, deoarece şefii reţelelor fie au protecţie sus-pusă fie sunt din alte ţări », a mai adăugat N.Misail.

Potrivit statisticelor prezentate de şeful departamentului de combatere şi luptă cu traficul de fiinţe al Procuraturii Generale, Viorel Ciobanu, anul acesta(2008)au fost înregistrate 245 cazuri de trafic de persoane, dintre care 43 – trafic de copii, 151 – de proxenitism, 7 – de ieşire ilegală a copiilor din ţară, 57 – de migraţie ilegală şi 4 – de cerşetorie. În instanţă sunt pe rol 340 de cazuri penale, inclusiv 52 de presupus trafic de fiinţe. Dintre aceştia 51 de oameni au fost condamnaţi la închisoare.

Victimele traficului nu au încredere în organele de drept

Numărul victimelor este mult mai mare decât cel prezentat oficial de organele poliţiei, întrucât nu toţi cei care au fost traficaţi au depus plângere la poliţie. „Un motiv ar fi neîncrederea oamenilor în organele de drept. O victimă care a reuşit să evadeze sau să ajungă în ţară după ce a fost ţinută în captivitate, îndifirent de forma ei: sexuală, sclavie de muncă sau cerşit este conştientă că nu va fi în stare să-şi apere interesele, în timp ce recrutorul va găsi întotdeauna pârghii pentru a ieşi basma curată. Mai mult decât atât, acesta din urmă va căuta să-şi pedepsească victima, ameninţând-o, terorizând-o pe ea sau pe membrii familiei ei”, ne-a declarat Alina Butici, responsabilă de asistenţa persoanelor traficate din cadrul Centrului Internaţional pentru protecţia şi promvarea Drepturilor Femeii ”La Strada”.

Un alt motiv care le împiedică pe victimele traficului să se adreseze la poliţie este convingerea că angajaţii organelor de drept colaborează cu traficanţii şi în loc să-i denunţe, ei îi apără. „Convingerea are la bază atutudinea poliţiştilor din Federaţia Rusă. Majoritatea victimelor care au fost traficate în Rusia ne-au spus că s-au adresat la miliţia din regiune după ajutor, în schimb primind pedepse aspre din partea recrutorilor. Lor le este frică să nu păţească la fel şi aici, în Moldova. Corupţia este extrem de răspândită în rândul miliţiei ruseşti. Nu excludem ca ea să existe şi la noi”, ne-a spus Daniela Misail-Nichitin, vicepreşedinta Centrului „La strada”.

Cele mai frecvente cazuri de complicitate între recrutor şi organele de drept se atestă în mediul rural. „Dacă victimei îi este frică să depună plângere la poliţie, „La Strada” îi ajută să-şi schimbe locul de trai, identitatea”, a mai adăugat Alina Butici. În iunie a.c a intrat în vigoare şi Legea pentru protecţia martorilor, care ar trebui să faciliteze desfăşurarea anchetelor. Nu am reuşit să aflăm care sunt mecanismele ei de funcţionare, care vor fi acţiunile concrete de protecţie, ce sumă de bani a fost alocată de la Buget în acest scop. Atât MAI cât şi Centrul pentru combaterea traficului de fiinţe au refuzat să răspundă la aceste întrebări pe motiv că publicarea informaţiei de acest gen îi va ajuta pe recrutori să acţioneze mai bine. De asemenea înalţii demnitari pe care i-am contactat au refuzat să dea numele funcţionarilor presupuşi a fi implicaţi în traficul de persoane pe motiv că ar periclita mersul anchetei. Iată, aşadar, răspunsurile clasice oferite de organele statului, atunci când încerci să pătrunzi mai adânc în miezul problemei.

Este clar că Legea vine să bifeze un „iminent progres democratic” în combaterea fenomenului de trafic (surprinzător e că a fost adoptată imediat după criticele aduse de raportul american!), dar care va rămâne, ca şi multe alte legi, uitate în vreun număr de Monitor Oficial, pentru că, la momentul dat, nu există o voinţă puternică de a lupta cu acest fenomen. Altminteri de ce MAI sau Centrul sus numit nu răspund direct şi deschis întrebărilor presei? În aceste condiţii mă îndoiesc şi de numărul de cazuri de trafic descoperite de MAI în 2007, care ar putea fi umflat în mod intenţionat, pentru că există şi la acest capitol „un plan” ce trebuie împlinit. Or, ce credibilitate mai au afirmaţiile şefei serviciului de presă de la MAI, Ala Meleca, care pe de o parte declară că numărul cazurilor de trafic descreşte anual şi că statistica din acest an este făcută în baza unor cazuri descoperite cu mai mulţi ani în urmă, în timp ce datele statistice ale aceluiaşi minister demonstrează o creştere îngrijorătoare. De asemenea, Ala Meleca a refuzat să ne răspundă ce s-a întâmplat cu cele „11 reţele de trafic” de care ea pomeneşte într-un film documentar realizat de o televiziune sârbă cu vreo 7 ani în urmă şi care, accidental, a fost difuzat la un post privat din R.M.

Refuzul demnitarilor de la minister de a vorbi direct cu ziariştii, utilizarea în acest scop a serviciului de presă care, în cadrul unor conferinţe succinte, oferă informaţii şi răspunsuri prefabricate, este dovada clară că publicului i se oferă doar informaţia care creează o imagine bună executivului şi care, nu atinge interesele celor sus puşi, implicaţi nemijlocit în procesul extrem de profitabil al traficului.

ONG-urile ameninţate de traficanţi

Traficul cu fiinţe este în vizorul mai multor ONG-uri.”La strada”, „Noi perspective pentru femei”(Winrock int.), „Interaction”( Tiraspol) se numără printre cele mai influente. De asemenea, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie şi Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) au un cuvânt de spus în contracararea acestui flagel.

Sediul „La strada” se află într-un loc retras din centrul capitalei. Renovat în stil european, acesta oferă confort angajaţilor săi şi victimelor, care îi păşesc pragul. După mai multe discuţii purtate cu angajatele din diferite sectoare ale ONG-ului am aflat că centrul a acordat asistenţă la circa 450 de victime începând cu 2001, de când a fost înfiinţat în R.M. Din informaţiile obţinute, am desprins că cel mai greu este să aduci victimele din Emiratele Arabe, Bahrein şi Rusia. Statele Arabe sunt destinaţiile de bază pentru exploatarea sexuală, în Rusia se practică mai des exploatarea prin muncă, a căror victime sunt bărbaţii. Ei pleacă în Rusia în grup, iar la locul destinaţiei sunt despărţiţi, deposedaţi de acte şi obligaţi la munci grele, fără remunerare. Dacă înainte recrutorii erau persoane necunoscute, în prezent acestea sunt cunoştinţe sau apropiaţi ai victimelor, de regulă femei, care ştiu cum să câştige încrederea. Spre deosebire de anii anteriori, când recrutorii achitau toate costurile de călătorie, în prezent victima trebuie singură să-şi achite aceste costuri. De regulă, ea împrumută aceşti bani, pe care la reîntoarcerea în ţară trebuie să-i restituie. Ieşirea din ţară pentru victimele traficului cu scop de exploatare sexuală se efectuează prin aeroport. Victimele ajung cu avionul în Turcia, de unde sunt transportate ulterior la locurile de destinaţie. Potrivit specialiştilor de la Centru, 80% dintre victime au suferit sau suferă de diferite abuzuri, inclusiv din partea recrutorilor, care le găsesc uşor dat fiind că ţara este mică. Multe dintre ele sunt lăsate în pace cu condiţia ca să racoleze un anumit număr de victime. “Unele victime sunt eliberate – atunci când aduc în medie 6 mii de euro în Rusia şi 20 mii in Emirate – cu condiţia să recruteze în Moldova alte trei fete”, explica Irina Toderova, coordonatoare a programului de asistenţă pentru victime al OIM. “Este un mod extrem de insidios de a perpetua traficul”.
În medie la Centru „La strada” telefonează 15-20 de persoane (maxim – 100), 60-70% fiind femei. Ele cer consultanţă cu privire la angajarile peste hotare, inclusiv pentru fii şi soţi. Deşi angajaţii Centrului recunosc că-şi notează numerele de telefon ale firmelor care, potrivit victimelor, au intermediat traficul, ei nu spun direct persoanelor care-i contactează cu scopul de a obţine informaţii, că firma e periculoasă. „Nu avem acest drept. Noi doar îi orientăm pe cetăţeni ca aceştia să fie mai atenţi. De asemenea, nu le putem recomanda o anumită firmă, care, din câte ştim noi, e serioasă şi nu se ocupă de trafic, deoarece şi aceasta ar putea avea o parte ascunsă”, ne-a spus Victoria, care răspunde apelurilor de la Linia Fierbinte.

D.G